Acum ceva timp Mel Gibson prin filmul sau soca o lume intreaga prin mesajul transmis unui om complacut in propria durere. Astazi Pavel Lungin propune ceva cu totul extraordinar, o icoana in miscare. Da, filmul acesta poate fi numit o icoana in miscare. Parintele Rafail Noica, comentand acest film in cadrul unei conferinte arata tocmai acest fapt.
Inca de la inceput filmul se remarca prin imagini pline de gri, amestecat cu alb si cateva alte culori sterse. Nimic nu este strident, totul se incadreaza in mesajul pe care autorul filmului a vrut sa il transmita „un film predica”.
Daca in filmele de astazi totul este strident, personajele, atmosfera, mirosul, formele, culoarea marii, culoarea cerului, in acest film totul este rasturnat. Actiunea nu vrea sa aduca in fata un personaj anume, nu vrea un erou, un Rambo, ci ce este in spatele personajelor, fundalul, adancul iese in relief, este accentuat. Iar acest ceva de dincolo nu se vrea pus in vitrina, nu se vrea a fi afisat pe un piedestal, el vine de la sine, apasat, grav, dar in acelasi timp plin de consistenta si adancime.
Mesajul acesta din spatele scenei reprezinta punctul central al filmului. Tot filmul reprezinta un mesaj in sine, chiar daca nu de la sine sau prin sine. Totul se sustine si transmite ca un strigat catre omul contemporan, acela al unui alt fel de viata, pe care Biserica noastra l-a propovaduit si il propovaduieste de 2000 de ani, viata intru Histos. Punctul central al filmului, cum spuneam, nu il reprezinta personajele, ci Dumnezeu, Cel care nu poate fi cuprins, atins, circumscris.
Ca si intr-o icoana totul se sustine prin prezenta lui Dumnezeu si totul se invarte in jurul Lui, apa nesfarsita, zapada, pasarile, calugarii, totul. Intr-un astfel de cadru planeaza imaginea acelor calugari necunoscuti ce cauta mantuirea, ca o comoara de mare pret.
Aici puteti gasi filmul
Masterand Stârceanu Bogdan-Ioan
gasesti doua-trei vorbe despre film la mine pe site si la alexradescu.ro 🙂