Un nou început!

Vorbeam acum câteva săptămâni cu Părintele Dorin despre necesitatea coalizării editorilor de bloguri ortodoxe româneşti într-o platformă comună, necesară în societatea de astăzi, unde individualismul şi egoismul au atins cote alarmante.

Necesitatea unei coalizări de acest gen este obligatorie în condiţiile în care mediul online ortodox se remarcă printr-o crasă lipsă de personalitate, de putere de convingere, aflându-se în cele mai multe cazuri într-o stare de letargie, un fel de „lasă-mă să te las”.

Gândul nostru s-a materializat astăzi, într-un fel de pionierat, când am hotărât ca blogul meu „Spiritualitate ortodoxă, cultură şi ştiinţă” să fie „absorbit” de platforma „Teologie pentru azi”.

Ce înseamnă absorbit?

În primul rând nu trebuie să înţelegeţi că blogul în cauză a dispărut sau va dispărea, ci că, toate articolele, postările mele, cele trecute şi cele viitoare vor apărea pe platforma „Teologie pentru azi”.

Identitatea autorului, adică eu, îmi va aparţine în continuare, ca de altfel şi drepturile şi responsabilitatea asupra articolelor scrise.

Astfel că, de azi, 10.09.2008 blogul „Spiritualitate ortodoxă, cultură şi ştiinţă” va fi mutat pe platforma „Teologie pentru azi”

Formatul blogului în cauză nu va dispărea, adică nu va fi şters. El va exista în continuare. Din când în când în el vor fi postate trimiteri la articolele de pe platforma „Teologie pentru azi”

Stârceanu Bogdan-Ioan

Read Full Post »

De ce anti-bastrix? ep. I

Nu ştiu dacă aţi văzut filmul „Matrix”?!.

În filmul respectiv personajul principal, cel pozitiv, avea un anti-ego.
Ei, orice făcea ăsta, celălalt îi călca pe urme dar făcea totul invers, un fel de gică-contra.

În cazul nostru Părintele Dorin, ajuns la culmea notorietăţii online, este consacrat de un anti-bastrix.
Personajul, necunoscut de altfel se manifestă într-un fel total opus părintelui Dorin: se ascunde, este incisiv şi ironic în sens negativ, este hrăpăreţ online şi are complexe sexuale, toate sub masca ortodoxului smerit.

Nu despre nick-ul anti-bastrix vreau să discut, e mai puţin important, ci despre psihologia inversului.
De ce există mereu nişte gică-contra pe lângă oamenii mari?

Un exemplu grăitor, din psihologia inversului o avem în imaginea scripturistică care prezintă pe Hristos şi Baraba faţă de mulţimea judecătoare:
-Cel din dreapta, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mesia şi cel din stânga Baraba (de la aramaicul Barabba,- fiul Tatalui, bar-fiu, abba-tata).
-Cel din dreapta Mielul, Cel ce spala păcatele lumii, cel din stânga un criminal cu gânduri eliberatoare, dar destul de mundane.

Având aceste imagini în minte putem să observăm că Dumnezeu îi dă omului această posibilitate de a alege, de a despărţi prin propria judecată binele de rău, notorietatea veridică de impostură.
Există momente când omul are această posibilitate de a-şi pune la lucru libertatea, fără posibilitatea ulterioară de a tăgădui. (va urma…)

Stârceanu Bogdan -Ioan

Read Full Post »

LHC sau necesitatea gândului la moarte?

Oamenii de ştiinţă, fizicienii, mai explicit (noii ” pseudo-sacerdoţi” ai omului postmodern), ne promit că maşinăria construită la aprox. 100 m între Elveţia şi Franţa, ne va aduce mai aproape de a înţelege universul, complexitatea lui, esenţa lui.

Maşinăria asta de 5 miliarde de euro ne va aduce ceva mai aproape de înţelegerea mecanismului, dar nu va aduce cel mai important lucru pentru noi, înţelegerea morţii.

Gigantica maşinărie, din acestă perspectivă, nu va aduce nimic nou, nu va reuşi aproape nimic, pentru că  eu, tu, el sau ea tot vom muri, tot vom sfârşi.
Şi atunci care este întrebarea? Trăim un paradox.
Descoperim atât de multe secrete, dar nu putem descifra un lucru simplu, la îndemână, moartea: Ce este ea? Unde duce ea?

Şi atunci vine întrebarea:
Cât de frică ne este de moarte, de sfârşit, cum vreţi să-i spuneţi?
Tabuizând moartea o facem şi mai prezentă şi mai apăsătoare în viaţa noastră. De realitatea morţii nu putem scăpa oricât ne-am căsni, oricâte pastile am lua, orice am face.
Pentru fiecare dintre noi vine un sfârşit al lumii, atunci când murim, când lăsăm în urmă tot, lume, oameni, intenţii, speranţe şi idealuri. Rămânem doar noi înşine şi Dumnezeu faţă de care vom avea ceva de spus.

Toate aceste atitudini duc la  necesitatea stringentă de a privi moartea în faţă, de a ne aduce aminte de ea clipă de clipă, pentru a putea trăi cu adevărat viaţa. O viaţă adevărată nu poate fi trăită fără să te gândeşti la moarte, fără să meditezi la ea, fără să o priveşti cu ochi lucizi aşa cum te uiţi la viitor.

Biserica (cea mai complexă „maşinărie” dată nouă de Dumnezeu) tocmai asta ne soluţionează, ne rezolvă problema cu moartea, ne dă o soluţie la ea, lucru pe care nici un om de ştiinţă, nici o maşinărie făcută de el nu l-a putut şi nu îl va putea face vreodată.

Biserica noastră ne arată moartea aşa cum este ea, goală, rece, dar în acelaşi timp dă o soluţie acestei clipe grele pentru fiecare fiinţă: viaţa în Hristos.
Prin Hristos moartea devine trecere spre viaţa veşnică, spre idealul existenţei noastre. Aşa că, să medităm la moarte, pentru că prin asta ne mai vedem pe noi înşine şi începem să căutăm cu adevărat sensul vieţii.

Stârceanu Bogdan-Ioan

Read Full Post »

Un browser complet nou de la google

Google a lansat astazi un browser complet nou, numit Google Chrome. Cu toate că este doar în stadiul beta, are niste lucruri foarte ingenioase si in plus se misca foarte bine comparativ cu firefox sau internet explorer.

Mai multe despre noul browser aflati aici

Stârceanu Bogdan

Read Full Post »