Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for noiembrie 2008

suse-logo-green

***

Versiunea finală a distribuţiei OpenSuse 11.1 este pe ultima sută de metri.
Astăzi a apărut versiunea 11.1 RC1, iar versiunea finală va apărea pe 16 decembrie.

 

Bogdan Ioan Stârceanu

Read Full Post »

buzunar_gol

***

De la mijlocul anului 2008, după ce au apărut primele semne ale „crizei financiare” peste mass-media au revenit norii hiperbolici ai exagerării.

Dacă în Occident lucrurile par, într-un anume fel temperate, la noi mass-media s-a transformat într-un fel de „mama omida ” ce ne prevede un viitor apocaliptic.

Şi dau câteva exemple:

„Falimentele bat la uşă: Un milion de şomeri în 2009

„Criza mondială face primii şomeri în România”

„Românii nu îşi mai pot plăti ratele la maşini”

„1.200 de şomeri în trei luni”

„După profesori, potopul!”

„Criza economică intră instant în România”

„Criza afecteaza abonamentele la cablu”

„Criza e cât casa”

Aş mai putea enumera o mulţime de alte şi alte articole de genul acesta, dar cred că e suficient şi numai atât pentru a vedea „dezastrul” ce ne aşteaptă după uşă.

Ce trebuie remarcat la avalanşa articolelor de genul acesta este apetitul autorilor pentru dezastru, de dragul notorietăţii în faţa cititorilor grăbiţi.

Nimeni nu neagă existenţa suferinţei, a durerii, a dezastrului, mai ales în zilele acestea, dar a te folosi cu obstinaţie de aceste elemente pentru un folos pur mercantil este de-a dreptul diabolic.

Nu ştiu dacă cei care scriu astfel de articole au planul de făcut, dar a te folosi numai şi numai de astfel de realităţi pentru a ieşi în evidenţă în faţa celorlalţi reprezintă, în sine, o ipocrizie fără margini.

Nu mai există deontologie profesională, nici respect pentru adevăr, ci pur şi simplu, dorinţa de a ieşi pe scenă şi a fi aplaudat.

Există o apocalipsă a buzunarului, dar numai privită dintr-un anumit unghi, latura aceea a egoismului fără margini a omului obsedat de propriul drum între azi şi ziua de mâine.

Unde sunt idealurile reale? Unde sunt gândurile şi bucuriile simple?

Cred că e timpul  să privim şi altfel viaţa decât numai din propriul buzunar.

Bogdan Ioan Stârceanu

Read Full Post »

97-poarta

***

„Saisprezece organizatii romanesti au inaintat ieri o scrisoare presedintelui Traian Basescu, Guvernului si Parlamentului Romaniei, prin care semnaleaza „acte grave de instigare la ura religioasa si nationala, precum si incalcarea libertatii religioase si de gandire a crestinilor ortodocsi. Scopul acestui demers este recunoasterea prin lege a „genocidului anticrestin in Romania comunista si dreptul la cinstirea memoriei colective a Bisericii Ortodoxe.

Conform comunicatului dat publicitatii, cele 16 organizatii semnatare (Asociatia Prietenii Muntelui Athos, Liga Tinerilor Crestini Ortodocsi Romani – filiala Campia Turzii, ASCOR – filialele Cluj si Iasi, Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni, Asociatia Ieromonah Arsenie Boca, Asociatia Brancoveanu, Asociatia Civic Media, Asociatia Altermedia, Grupul Independent pentru Democratie, Asociatia ROST, Grupul Cathisma, Asociatia Drept, Uniunea Vatra Romaneasca, Liga pentru Combaterea Anti-Romanismului LICAR, Asociatia „Suflet pentru suflet”) cer clarificarea temeiurilor legale in baza carora s-a recurs, la Iasi, in luna august a.c., la inchiderea expozitiei itinerante „Destine de martiri”, organizata de CNSAS si Asociatia ROST. Obiectul expozitiei l-au constituit dosarele a sase fosti detinuti politici, dintre care patru preoti ortodocsi. Semnatarii scrisorii considera acuzatia de „imagine facuta unor legionari” adusa expozitiei de catre „directorul Institutului pentru Cercetarea Holocaustului in Romania drept «instigare la ura religioasa si defaimare comisa printr-un act normativ al statului roman».

Cei sase detinuti politici, interzisi de autoritati
Cei sase detinuti ale caror dosare de cercetare au facut obiectul expozitiei amintite sunt: parintele Arsenie Boca, parintele Sandu Tudor, care s-au dezis de Miscarea Legionara, parintele Arsenie Papacioc si parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, care, dupa eliberarea din inchisoare, au dus o activitate exclusiv misionar-spirituala, nefacand parte din vreun partid sau miscare politica, Ioan Ianolide si Valeriu Gafencu, ultimul murind in inchisoare si salvand viata pastorului evreu R. Wurmbrand. Semnatarii scrisorii mai spun in acelasi comunicat ca „aluzia cum ca personalitatile ale caror dosare au facut obiectul expozitiei ar intra sub incidenta Legii privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii este deplasata. Este stiut ca mai multi membri ai Miscarii Legionare au fost anchetati de o comisie de pe langa Tribunalul de la Nurnberg si ca in urma cercetarilor s-a declarat ca «legionarii» nu se faceau responsabili de crime de razboi in Est, astfel ca au fost absolviti de orice responsabilitate privind abuzurile contra populatiei si evreilor de peste Nistru.”

Crestinii protesteaza fata de discriminare
Printre altele, in scrisoarea amintita se mentioneaza: „Crestinii ortodocsi protesteaza fata de discriminarea de orice fel, condamnand ideile si manifestarile fasciste, rasiste sau xenofobe, invitand institutiile si autoritatile statului sa se mentina in limitele unei democratii reale, care sa asigure dreptul la opinie si credinta”. Orice aspect al vietii sociale, precum si orice vedere asupra fenomenelor si evenimentelor istorice pot constitui obiect de cercetare sau de dezbatere pentru oricine, atat timp cat prin aceasta nu este pusa in pericol viata nimanui. Din comunicatul amintit mai reiese ca, la vremea interzicerii expozitiei, au protestat 54 de istorici care s-au adresat CNSAS, cerand liberul acces al specialistilor la informatiile cuprinse in dosarele aflate in aceasta institutie, demers care a ramas fara raspuns.

Cazul Dumitreasa, o mostra de inscenare comunista
Documentul inaintat ieri presedintelui, Guvernului si Parlamentului face referire intr-o trimitere la faptul ca „majoritatea fostilor detinuti asa-zis «politici», printre care se numara 2.000 de preoti ortodocsi, in afara de calugari, au fost invinuiti in mod fals de «spionaj» si de alte delicte care pot fi incadrate la infractiuni contra pacii si omenirii”. Un caz celebru in acest sens este cel al parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, care a petrecut in temnitele comuniste 21 de ani. Se stie ca parintele Calciu a fost o personalitate publica cunoscuta in Occident drept un luptator pentru pace si drepturile omului. Dupa eliberarea din inchisoare, a fost expulzat din tara in urma demersurilor facute de presedintele american Ronald Reagan, de Papa Ioan Paul al II-lea si de alte personalitati ale vietii politice din Occident. A fost dupa aceea primit la Casa Alba in mai multe randuri ca un martir al contemporaneitatii. In tara insa, parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa a fost considerat un delincvent vinovat de infractiuni impotriva pacii si omenirii.”(Cf. Gardianul/25.11.2008)

Dumitru Manolache

(preluat de Bogdan Ioan Stârceanu)

Read Full Post »

scris

***

Oratoria ca  şi scrisul sunt două modalităţi de a te exprima, de a te exterioriza, de a putea să împărtăşeşti şi celorlalţi realităţile tale.

Totuşi, spre deosebire de oratorie scrisul rămâne în istorie. Chiar dacă a vorbi implică o dexteritate deosebită şi o limpezime a ideilor desăvârşită, scriitura este totuşi cea care dăinuie, cea care lasă urme.

Când scrii se mai întâmplă un lucru extraordinar, ideile care vin ca flux întăresc realităţile tale şi te fac să-ţi câştigi încrederea faţă de tine.

Scrisul dă loc limpezimii ideilor pentru că există timpul de a fi decantate, exprimate sau retrase.

De aceea când îţi expui ideile în scris şi responsabilitatea cuvântului este direct proporţională cu ceea ce exprimi.

A scrie şi a te ascunde în spatele necunoaşterii realităţii vis a vis de un fenomen sau personaj este o minciună.

Minciuna vine din faptul că atunci când îţi expui ideile claritatea gândirii tale te trădează, îţi arată adevărata faţă, adevărata personalitate.

Nu poţi scrie absolut inconştient, neresponsabil, nu poţi pretinde lucrul ăsta de la tine, decât dacă eşti un mincinos sau un şarlatan.

Trădarea vine din lipsa alibiului, a unei împrejurări ce te scuză.

Când vorbeşti fenomenul este cu totul altul. Atmosfera, trăirile tale, realităţile din clipa aceea te pot face să greşeşti, să-ţi expui ideile nu tocmai conform cu ceea ce ai vrut să transmiţi. Lucrul acesta reprezintă un adevăr.

Cu toate acestea oratoria, îţi trădează propriile mărunţişuri, propriile defecte sau calităţi care ajută sau nu la transmiterea mesajului.

Sunt oameni care, datorită micilor artificii devin credibili chiar dacă în realitate sunt nişte şarlatani, sau oameni care, chiar dacă spun adevărul felul în care îl spun îi prezintă într-o lumină palidă.

Aşadar, diferenţa dintre cele două feluri de exprimare a unui adevăr vin în sprijinul scrisului pentru că el trebuie bazat pe argumente solide nu doar pe vorbe, pe când exprimarea orală lasă loc interpretării.

Bogdan Ioan Stârceanu

Read Full Post »

acvila

***

“Un vultur zbura în înălţimi, se desfăta de frumuseţea lumii şi gândea în sinea lui:

Trec în zbor peste depărtări înţinse: peste văi şi munţi, mări şi râuri, câmpii şi răuri; văd mulţime de fiare şi păsări; văd oraşe şi sate şi cum trăiesc oamenii. Dar cocoşul de la ţară nu cunoaşte nimic în afara ogrăzii în care trăieşte şi nu vede decât câtiva oameni şi câteva dobitoace. Voi zbura la el şi-i voi povesti despre viaţa lumii.

Şi vulturul a venit să se aşeze pe acoperişul gospodăriei  şi a văzut cât de ţanţoş şi de vesel se plimba cocoşul în mijlocul găinilor lui şi s-a gândit:

Înseamnă  că e mulţumit cu soarta lui; dar, cu toate astea, îi voi povesti cele ce cunosc.

Şi vulturul a început să-i vorbească cocoşului despre frumuseţea şi bogăţia lumii. La început cocoşul l-a ascultat cu atenţie, dar nu înţelegea nimic. Văzând că nu înţelege nimic, vulturul s-a mâhnit şi i-a fost greu să mai vorbească  cu cocoşul. La rândul lui, cocoşul , neînţelegând ceea ce-i povestea vulturul, se plictisea şi-i era greu să-l asculte. Şi fiecare a rămas multumit de soarta lui.

Aşa se întâmplă atunci când un om învăţat vorbeşte cu unul neînvăţat şi, încă şi mai mult, atunci când un om duhovnicesc vorbeşte cu unul neduhovnicesc. Omul duhovnicesc este asemenea vulturului, dar cel neduhovnicesc este asemenea cocoşului.

Mintea omului duhovnicesc cugetă ziua şi noaptea la legea Domnului [Ps 1, 2] şi se înalţă prin rugăciune spre Dumnezeu, dar mintea celui neduhovnicesc e lipită de pământ sau e bântuită de gânduri.

Sufletul celui duhovnicesc se desfătează de pace, dar sufletul celui neduhovnicesc stă gol şi împrăştiat.

Omul duhovnicesc zboară ca vulturul spre înălţimi, simte cu sufletul pe Dumnezeu şi vede lumea întreagă, chiar dacă s-ar ruga în întunericul nopţii; dar omul neduhovnicesc se bucură sau de slava deşartă, sau de bogăţii, sau caută desfătările trupeşti. Şi atunci când un om duhovnicesc se întâlneşte cu unul neduhovnicesc, legătura amândurora  e lucru plictisitor şi anevoios.”[C.f. Cuviosul Siluan Atonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, editura Deisis, ed. a IV-a, Sibiu, 2001, pag. 266-267]

**

După cum spune şi Sfântul Siluan în această parabolă, distanţa dintre omul duhovnicesc şi omul comun este nu una a separării fizice, ci una a felului de a percepe fiinţarea.

Şi unul şi altul trăiesc, mănâncă, beau, îşi satisfac necesităţile fiziologice, dar unul vede şi gândeşte profund, iar altul se limitează la câmpul vizual pe care il propune ochiul, urechea, nasul, etc…

Cele două feluri de existenţă, chiar dacă aparent la fel de ingrămădite în cotidianul mocirlos al realităţii, în raport cu fiinţarea şi realităţile existenţei se comportă total diferit.

Ne punem mereu întrebarea: de ce atâţia sfinţi pe pereţii bisericilor, sau în sfintele icoane?

O asftel de percepţie se încadrează în limitatul vederii care se rezumă la trupuri, la concretul de lângă. Printr-o astfel de percepţie insul nu poate vedea dincolo de trupuri, dincolo de concret, ÎN….. şi PRIN.

El vede doar forma şi culoarea, o formă şi o culoare ce excită şi nu problematizează…….

Sfântul Siluan a sesizat monumental această diferenţă colosală între două moduri de a privi existenţa şi de a te rezuma la ea.

Felul acesta de gândire poate cuprinde tot: felul în care percepem postul, gândul, icona, biserica , preotul , taina, crucea, omul, natura, steaua, totul….

Limitativul de tipul celui expus mai sus ne defineşte sau nu persoana, într-un anumit moment în spaţiu şi timp.

Totul depinde de noi, de deschiderea noastră către Dumnezeu şi tainele Sale.

Numai în acest fel vom înţelege comunicarea cu El, cu sfinţii, cu Maica Domnului.

Altfel, totul ne va fi ascuns şi de neînţeles ca si discuţia dintre vultur şi cocos, de nerealizat.

Bogdan Ioan Stârceanu

Read Full Post »

lalea

***

Anii trec, lucrurile trec dar gândul rămâne. Şi rămâne ca o urmă de mâl de pe bocancii scorojiţi de vreme.

Aşa sunt eu, omul, uitat în acest colţ de univers, mic şi iar mic.

Copleşit de durerea neputinţei de a schimba mersul mă uit în mine şi văd neantul. Văd un neant al sensului lipsit de culoare şi frumuseţe, văd un neant al lipsei de sunet şi lumină, văd un neant al lipsei de formă şi concret.

Dar sunt concret! Sunt prea concret!

Totuşi  durerea îmi este peste acest concret.

Mă depăşeşte haotic şi-mi cuprinde mădularele, unul câte unul, fără remuşcări, fără resentimente.

Privesc în sus şi văd soarele. Văd un soare palid de toamnă târzie ce trage să moară într-o iarnă aparentă.

Reproducere de sunete îmi dezmiardă urechea într-un ritm al ciocârliei ucise de soare, de acest soare palid de toamnă târzie.

Durerea ce mă cuprinde nu poate fi spusă de nimeni pentru că sunt acest om uitat într-un colţ de univers, mic şi iar mic.

Mă uit în jur şi văd că nu sunt singur, mai sunt o mulţime de alţi oameni mici uitaţi în acest colţ de univers, mic şi iar mic.

Dar totuşi ceilalţi nu mă privesc, oare nu mă văd?

Îşi văd propriile neanturi ale neputinţei de a schimba mersul.

În acest colţ de univers, mic şi iar mic……….

Bogdan Ioan

Read Full Post »

bibliografie

***

Cu toate că au fost parcurse cele 5 capitole mari ale Cursului de citire rapidă nu închei această temă până nu vă voi recomanda câteva cărţi şi programe software ce vă pot ajuta în acest sens:

  1. Vera Birkenbihl, Tare de cap, Editura Gemma Press, 1999;
  2. Radu Budei, Tudor Stanciu, Super Learning Techniques, University of Oxford, 2004;
  3. Radu Budei, Aparat pentru citire rapidă, Dosar OSIM, 01084/6.11. 2000;
  4. Cristian Drapeau, Învaţă cum să înveţi repede, Editura Teora, 2000;
  5. Sheila Ostrander, Lynn Schroeder, Nancy Ostrander, Tehnica învăţării rapide, Editura Amaltea, 2002;
  6. Romeo Poenaru, Să citim mai repede şi mai eficient, Ediutra Ştiinţifică, Bucureşti, 1990;
  7. Francois Richaudeau, Michel et Francoise Gauquelin, La lecture rapide, Editura Retz, Paris, 1979;
  8. Peter Shepherd, The speed reading course, Editura Peter Shepherd, 1997;
  9. Programul EyeQ by Infinite Mind, vers. 3.3.
  10. Program gratuit românesc de îmbunătăţire a vitezei de citire,C-RPD vers. 2.4

Bogdan Ioan Stârceanu

Read Full Post »

IMG_0210
***

Adrian Lemeni, Pr. Răzvan Ionescu, Teologie ortodoxă şi ştiinţă-repere pentru dialog, Editura IBMBOR,
Ediţia a doua revizuită şi adăugită, Bucureşti, 2007, 520 pagini.

**

Adrian Lemeni şil Pr. Răzvan Ionescu ne propun în lucrarea “Teologie ortodoxă şi ştiinţă” o nouă abordare a raportului dintre ştiinţă şi credinţă din perspectivă ortodoxă.

Structurată în trei mari părţi lucarea se vrea o trecere în revistă a tot ce înseamnă religie versus ştiinţă plecând din timpul lui Platon şi Aristotel şi ajungând în perioada modernă a fizicii cuantice.

Pr. Prof. Dr. John Breck, cel care, de altfel, a scris şi prefaţa cărţii ne spune:

“În această carte, concepută ca un manual ce oferă repere petnru relizarea unui dialog constructive între ştiinţă şi teologie, Răzvan Andrei Iionescu, şi Adrian Nicolae Lemeni fac paşi importanţi spre promovarea unei noi viziuni, ca unei autentice theoria, menită să servească scopului apologetic al acestui dialog.
Amândoi sunt oameni de ştiinţă şi teologi. Formulându-şi refecţiile dintr-o perspectivă neopatristică şi recuperând pentru noi theoria indispensabilă a Părinţilor Bisericii (cei care au integrat pe deplin ştiinţa timpurilor lor într-o viziune peroprire a realităţii duhovniceşti), cei doi pun un accent deosebit pe caracterul eclezial al cunoaşterii teologice şi dezvoltă o epistemologie filosifică care mediază cu success între cercetarea ştiinţifică şi experienţa teologică”.

În partea întâi autorii propun o definire a ştiinţei şi a obiectului ei de activitate la aceasta adăugându-se o scurtă istorie:

„Ştiinţa reprezintă corpul de cunoştinţe având un obiect determinat şi recunoscut şi o metodă proprie pentru dezvoltarea cunoştinţelor. Este domeniul organizat al cunoaşterii. Este cunoaşterea exactă, universală şi verificabilă, exprimată prin legi.
Ca orice demers de cunoaştere, ştiinţa presupune:
– un obiect al cunoaşterii (universul fizic, natura);
– un subiect cunoscător (omul);
– o metodă de dezvoltare a cunoaşterii (metoda ştiinţifică de cunoaştere). Ştiinţa se diferenţiază în chip fundamental de alte moduri de cunoştere prin metoda sa, rezultat al unui proces istoric evoutiv şi care a presupus eficientizarea continuă şi critică a demersului de investigare în vederea obţineri obiectivităţii maxime”(pag. 17)

Pentru o înţelegere detaliată a fenomenului ştiinţific autorul face o analiză a conceptelor raţiune şi conştiinţă mitică.

În acest sens trece prin ştiinţa greacă, ştiinţa în concepţia lui Aristotel, ştiinţa până la Galilei.
Vorbind despre „Originea ştiinţei moderne” autorul arată că rolul scolasticii în „apariţia şi dezvoltarea unei metodologii ştiinţifice prin care este reglementat raportul între teorie şi fapte”(p. 35).
În acest sens sunt amintiţi filosofii secolului al XIII- lea.
„Revoluţia ştiinţifică modernă se abazează pe asocierea metodei experimentale cu matematizarea fenomenului fizic”(p 36)

Vorbind despre fenomenul Galilei autorul arată originalitatea personalităţii acestuia:

„Galilei este inovator nu numai prin rezultatele ştiinţifice în sine, ci prin manierea sa de reglementare. Atitudinea sa arogantă faţă de adversari este expresia unui mod nou de a fi. Adevărul ştiinţific propus de Galilei este unul combativ, menit să ridiculizeze şi să reducă la tăcere adversarii. Prin acesta Galilei aduce modelul uman al savatului -descoperitor al legilor naturii care depăşeşte prin inteligenţă maniere înguste de raportare la realitate ale „obscurantiştilor”(pag. 37)

Spre finalul capitolului se încearcă o evidenţiere a realităţilor contemporane în raport cu ştiinţa ca ansamblu de paradigme după care adevărul este căutat dar niciodată epuizat:

„Paradigma ştiinţei contemporane oferă cadrul unei întâlniri reale între perspectiva teologică şi cea ştiinţifică privind lectura realităţii lumii în care trăim. Implicaţiile epistemologice ale fizicii cuantice converg în sensul sublinierii imposibilităţii ştiinţei de a atinge şi a epuiza adevărul lumii şi al omului printr-o cercetare exlusiv analitică şi empirică. ” (p. 53)

În paralelă cu scurtul istoric vis a vis de ştiinţă şi paradigmele ei este prezentată teologie creştină, kerygma apostolică şi aplogietică, natura teologiei în viziune Sfinţilor Părinţi ai Biserici, dar şi raportul teologiei cu modernitatea:

„Teologia creştină, infinit mai bogată şi mai profundă decât simplul studiu al chestiunilor religioase fondat în mod principal pe textele sacre, pe dogme şi pe tradiţie este în mod fundamental viaţă. Este viaţă întru Iisus Hristos, Cel care umple cu prezenţa Sa existenţa oricui Îl mărturiseşte, prin Duhul Sfânt, ca Fiul al Dumnezeului celui viu. Teologia creştină este experienţă a dumnezeirii, împărtăşire din viaţa Sfintei Treimi- Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, este cunoaşterea lui Dumnezeu Tatăl prin Fiul întru Duhul Sfânt”(p. 64)

Aceste scurte prezentări sunt continuate cu “tipologia relaţiei teologie-ştiinţă în contextul actual”, “Deturnarea dialogului dintre teologie şi ştiinţă prin ideologizarea ştiinţei sau a teologiei”.

„Relaţia dintre ştiinţă şi religie în contemporaneitate este determinată de statutul acestora în cadrul societăţii actuale. Astăzi, pe de o parte cunoşterea ştiinţifică este afirmată ca fiind raţională, universală şi obiectivă, pe de altă parte cunoaşterea religioasă este percepută ca fiind emoţională, comunitară şi subiectivă[…]
Conflictul dintre religie şi ştiinţă este promovat mai ales prin mediatizarea şi promovarea unor situaţii ideologice (cazurile Charles Darwin şi Galileo Galilei)”.

Partea a doua a cărţii se vrea a fi o prezentare a raportului metodologie, experiment, paradigma, theoria în mediul ştiinţific versus metodologie, experiment, paradigmă, theoria în teologie.

Tot în această parte se doreşte o definire a dogmei şi un răspuns la întrebarea dacă aceasta, dogma, este o expresie a libertăţii sau a constrângerii.

Problema raţiunii, raţionalităţii în teologie şi ştiinţă este dezbătută de autori plecând de la ideea felului în care raţiunea imprimă întreaga creaţie, lucru pe care ştiinţa îl descoperă, dar nu îi poate da o explicaţie (vezi aici şi teoria lui Haissenberg).

Efectul revoluţionar al fizicii cuantice de la începutul secolului al XX-lea a impus ca necesară o schimbare a paradigmei epistemologice. Aici sunt dezbătute diferite probleme ce ţin de schimbările survenite în viziunea asupra realităţii ca o sumă şi nu ca un dat static şi imuabil.

Astfel sunt tratate diferite probleme ce ţin de temă, cum ar fi:
– Principiul de nedeterminare şi cosecinţele sale
– Ontologia fizicii cuantice. Relaţia dintre subiectul cunoscător şi obiectul cunoaşterii
– Începutul lumii – limita structurală a cosmologiei ştiinţifice
– Formularea principiului antropic
– Limitele gândirii axiomatic. Structura godeliană a cunoaşterii matematice
– Relaţia dintre matematica actual şi natură

Ultima parte a cărţii tratatează raportul dintre ştiinţa actuală şi teologie din punct de vedere al “gneosologiei patristice”:
– Caracterul ecclesial al cunoaşterii teologice
– Logica participativă şi ontologia iconică a cunoaşterii eclesiale
– Experienţa eclesială a Adevărului- criteriu esenţial al apologeticii ortodoxe

Chiar dacă, multora, cartea li se va părea aridă, datorită limbajului specific ea vine să lămurească anumite probleme pe care astăzi mulţi le pun în dialogul dintre ştiinţă şi teologie.

Realitatea este că atât teologia cât şi ştiinţa se bazează pe cunoaştere, ori plecând de la aceste premise dialogul este posibil, însă pe baze sincere şi fără părtinire şi prejudecăţi.

Dialogul este posibil mai ales în lumina ultimelor descoperiri din fizica cuantică.

Cum afirma şi autorul mulţi dintre noi privim raportul dintre ştiinţă şi teologie din perspectiva unor prejudecăţi cum ar fi teoria evoluţionistă a lui Charles Darwin sau personalitatea lui Galileo Galilei.

Dar ştiinţa nu se limitează la aceste aspecte, chiar dacă ele, între timp au devenit ideologii paradigmatice ( în jurul cărora lumea s-ar învârti), ci  le poate depăşi.

Acest proces de autodepăşire pe care ştiinţa îl poate face nu se poate realiza decât printr-o viziune teologică asupra lumii.

Bogdan Ioan Stârceanu

Read Full Post »

linux-penguin

***

Dacă vreţi să aflaţi ultimele noutăţi legate de distribuţiile linux vizitaţi acest site

Aici găsiţi o clasificare în funcţie de preferinţe a principalelor distribuţii linux aflate în stadiul beta sau nu.

Bogdan Ioan

Read Full Post »

P20_sumar2005_06

***

Aici (pt. partea I) şi aici (pt. partea a II-a) puteţi downloada, în format .pdf sau .txt cartea lui Nicolae Densuşianu „Dacia preistorică”.

P.S. Pentru download trebuie să vă înregistraţi, dacă nu, o puteţi citi direct online.

*

Bogdan Ioan Stârceanu

Read Full Post »

Older Posts »