Rapid….de pe Amazon.co.uk

***

Avand nevoie de un dictionar grec-englez si negasind pe la noi astfel de „specimene” am incercat pe Amazon.co.uk.

Tot ce am avut nevoie a fost un card pentru plata online si totul a decurs ca la carte. Dupa comanda online, produsul a venit in aproximativ 5 zile prin posta romana. Chiar se merita!

Read Full Post »

Bible works 8

***

A aparut versiunea 8 a programului Bible Works

Noutatile le puteti gasi aici

 

Bogdan Ioan

Read Full Post »

Dictatura ipocriziei

Diferenţa dintre a plagia şi a prelua anumite informaţii cu caracter general de pe fluxurile de ştiri este imensă.

Foarte uşor se poate plagia, dar la fel de uşor poţi fi acuzat de plagiat în legătură cu evenimente total neutre din punct de vedere al drepturilor de autor.

Totuşi în  comunicatul de presă al CRP(Clubul Român de Presă) din 19 august 2008  se precizează următoarele:

“Bucuresti, 19 august 2008
COMUNICAT
Consiliul de Onoare al Clubului Roman de Presa a fost sesizat cu privire la cresterea numarului de materiale de presa preluate pe Internet fara respectarea normelor legale si deontologice in vigoare.
Consiliul de Onoare al Clubului Roman de Presa constata cu ingrijorare aparitia si dezvoltarea a numeroase site-uri care isi fac strategii de continut bazate pe preluarea fara acorduri a continutului altor surse de informare: agentii de presa, ziare, televiziuni, posturi de radio, alte site-uri.
Consiliul de Onoare al Clubului Roman de Presa a analizat aceasta problema in 2005 si isi mentine si in prezent punctul de vedere: informatia trebuie sa circule liber, dar opera jurnalistica este protejata de normele legale si deontologice in vigoare.
In virtutea acestor doua principii, Clubul Roman de Presa considera ca, in absenta unui acord incheiat cu detinatorul drepturilor, materialele de presa pot fi preluate, obligatoriu cu citarea sursei, in limita a 500 de semne, dar fara a depasi jumatate din respectivul material.
Consiliul de Onoare al Clubului Roman de Presa sprijina editorii ale caror drepturi au fost incalcate sa actioneze cu fermitate pentru reglementarea situatiei, inclusiv, daca problemele nu se pot rezolva prin mijloace amiabile, prin sesizarea organelor de ancheta.
Consiliul de Onoare al
Clubului Roman de Presa  (cf. sursa)”

Unul din elementele notorii din mediul online îl reprezintă răspândirea cu repeziciune a informaţiilor de la un colţ de lume la altul, ori a limita de dragul “drepturilor editorilor” libera circulaţie a informaţiei reprezintă una din cele mai mari grozăvii pe care le’-am putut auzii în ultimul timp.

Dacă mergem pe acelaşi principiu toţi “plagiatorii” de prin ziarele româneşti sau toţi reporterii de investigaţii ar trebui să plătească persoanelor intervievate sau “investigate” o parte din câştigurile din publicitate ale postului respectiv. Dacă mergem tot pe principiul enunţat în acest comunicat de presă toate televiziunile de ştiri sau siturile dedicate unui astfel de demers jurnalistic ar trebui închise, iar angajaţii supuşi supliciului “legii”.

Într-un mediu jurnalistic haotic cum e cel din România, unde totul se învârte în jurul banului, unde nimic nu este sfânt decât interesul personal al patronului de ziar sau televiziune, CRP se trezeşte câteodată la “realitatea lui” şi enunţă “axiome” de genul celei expuse mai sus.

Sperăm ca CRP să aducă lămuriri cu privire la acest comunicat şi să explice folosirea termenului de “principiu” în acest context.

P.S: Nu cumva sunt vizaţi creatorii de bloguri?

Stârceanu Bogdan-Ioan

Read Full Post »

Adevarul despre scrisul sincer

Doamna profesoara Geanina Picioruş ne invită la o analiză a propriei persoane prin scris.

Scrisul, în înţelesul adânc al lui, reprezintă felul în care noi înşine ne descoperim ascunsul, ceea ce pare de nedescoperit şi descifrat.

Scrisul reprezintă, pentru un creştin, o asceză în adevăratul sens al cuvântului, pentru că în sine el sileşte mintea şi inima, le adună din risipire.

Însă mai bine vă invit să citiţi articolul:

Scrierea cu tine însuţi

„Când scrii zilnic sau pe cât de des poţi, creezi un edificiu de cuvinte, de experienţe şi de înţelegeri încredinţate unei logici formulabile, unui rost rostibil. Scrisul acesta nu este decât o proiecţie sistematizată în cuvinte, a edificiului tău interior, a felului în care te-ai construit în timp sau într-un timp anume şi care altfel rămâne ocult sau eclipsat.

Vizualizarea propriului scris te ajută să conştientizezi, atât ceea ce ai devenit, cât şi etapele prin care ai trecut şi spre ce te îndrepţi. Cuvintele te adâncesc şi te rafinează duhovniceşte, dacă sunt pe măsura căutărilor tale, a adâncimilor de sens pe care vrei să le descoperi vieţii. Stilistica goală nu are performanţă şi în profunzimi.

Exerciţiul de scriere e ca o platformă de foraj, în tine însuţi, care sondează la adâncimi tot mai mari, din ce în ce mai mari. El merge mână în mână cu rugăciunea şi cu asceza duhovnicească. La un moment dat încetezi să mai cauţi sensuri şi rămâi uluit de cât de mult poţi să te scufunzi în adânc şi unde poţi să ajungi. E momentul când descriptivismul tace şi silogismele fac implozie, pentru că acest nivel al fiinţei nu l-ai bănuit niciodată.

Un Părinte duhovnicesc spunea că indiferent dacă scrii sau nu pe hârtie, ca să te curăţeşti de patimi trebuie să scrii multe cărţi în capul tău, să faci multă analiză. Ortodoxul adevărat, omul duhovnicesc, este un intelectual de mare rafinament psihologic şi un om care a scris enorm la viaţa lui, pe foaie sau nu, dar pentru care nu există destulă hârtie ca să cuprindă întreaga lui experienţă şi înţelepciune.

Ortodoxul adevărat este o minte zveltă şi o inimă îndrăgostită de toţi şi de toate, care poate să scrie şi să vorbească precum respiră, căci cuvintele sale se nasc spontan, ca un izvor viu, dintr-un spirit meditativ, contemplator, care macină realitatea în permanenţă şi din toate câte vede, urâte şi frumoase, sordide sau splendide, scoate grâu curat al înţelegerii.”

Psa. Gianina.

Read Full Post »

De la înjurătura de mamă până la obiectiv

 

A fi subiectiv de dragul obiectivităţii reprezintă histrionismul absolut la un ziarist.

De câteva luni de zile, de când a început disputa pe marginea rămânerii sau nu a religiei ca obiect de studiu în învăţământul preuniversitar românesc, o mulţime de ziare mai mult sau mai puţin notorii s-au plasat pe o parte sau alta a baricadei la vedere sau nu.

Însă ce am remarcat de curând a fost virulenţa cu care unele ziare, în special „Cotidianul” şi situl specializat în ştiri „Hotnews” au ţinut capul de afiş luptei împotriva „invadatorilor popi„.

Dacă le citim articolele, de cele mai multe ori scrise cam de aceleaşi persoane observăm răutatea gratuită, vulgaritatea academică şi înjurătura de „mamă” la adresa unei majorităţi ce doreşte altceva decât ei. S-a ajuns până acolo încât tinerii care vor să participe la orele de religie să fie categorisiţi drept „talibani” sau „plozi” iar personalul care se ocupă cu acest proces drept „popândăi” „popi cu burta până la gât” sau alte dejecţii mentale.

De mult ştim că multe din ziarele româneşti se ocupă cu astfel de lucruri, denigrări, articole la comandă, numai pentru distrugerea bunei credinţe, dar să se ajungă la astfel de atitudini ca cele urmărite în ultimele luni, rar mi-a fost să văd şi să citesc.

Mă gândeam azi la ce spunea Tertulian în „Apologeticum, 50, 12 sq”:

„Urmaţi deci pe calea apucată, buni guvernatori, ca să fiţi cu mult mai bine văzuţi în ochii poporului dacă-i jertfiţi pe creştini: răstigniţi-ne, chinuiţi-ne, condamnaţi-ne, striviţi-ne! Dovada nevinovăţiei noastre, stă în nedreptatea voastră însăşi. De aceea şi Dumnezeu rabdă ca noi să îndurăm toate acestea… Cu toate acestea: nici cea mai rafinată cruzime a voastră nu vă este de vreun folos, ci dimpotrivă e un îndemn mai multe spre religia noastră. Ori de câte ori suntem seceraţi de voi ne facem şi mai numeroşi: sămânţa e chiar sângele creştinilor! Vă suntem recunoscători numai că vă încheiaţi atât de repede procesele. Par a fi două tribunale faţă în faţă în lupta dintre Dumnezeu şi oameni, iar în timp ce voi ne osândiţi, Dumnezeu ne mântuieşte„

Păstrând contextul fiecărui lucru în parte observăm din cele afirmate de Tertulian, în mod indirect, aceleaşi tehnici de denigrare, lapidare şi linşaj mental pe care, într-o altă formă o foloseau cei ce contestau, acum aproape 2000 de ani, pe creştini.

Domnii în cauză, cei ascunşi după tot felul de nume O.N.G – iste „europenizate” transformaţi în şacali, în judecători, în numele „libertăţii de conştiinţă” folosesc minciuna, linşajul şi alte metode pentru a îndepărta pe cei ce le stau în cale.

De ce domnilor nu aduceţi argumente solide, pentru descoperirea adevărului?

De ce domnilor nu veniţi cu lucruri serioase, nepărtinitoare?

Starceanu Bogdan -Ioan

Read Full Post »

Claudiu Târziu, despre – „Ce s-a hotărât de fapt la Ravenna?”

„Miercuri, 21 noiembrie, incepind cu ora 16.00, la Café DEKO (in cladireaTeatrului National din Bucuresti), a avut loc o dezbatere pe marginea Acordului de la Ravenna dintre Bisericile Ortodoxe (mai putin cea rusa si cea bulgara), Biserica Romano-Catolica si Biserica Greco-Catolica.
Invitati sa-si spuna punctul de vedere au fost Daniel Barbu – profesor la Universitatea Bucureşti, Petre Guran – istoric al religiilor, Remus Radulescu – jurnalist la Radio România, Mirela Corlatan – jurnalist la “Cotidianul” si Corvin Ariciuc – jurnalist la “Adevărul”. Dar dupa expunerile facute de Daniel Barbu si Petre Guran au putut interveni in discutie toti cei prezenti, intre care Razvan Codrescu, Razvan Bucuroiu (“Lumea credintei” si presedinte AZEC), Gelu Trandafir (“România Libera”), George Damian (“Ziua”), Bogdan Teleanu (Biroul de presa al Patriarhiei Române), Mirel Banica (sociolog al religiilor si publicist la “Dilema veche”).
Intrunirea, moderata de Marius Vasileanu, si-a propus sa lamureasca felul in care a fost reflectat evenimentul semnarii Acordului de la Ravenna si motivatiile acestei reflectari. S-a discutat insa mai mult despre continutul documentului.

In debutul dezbaterii, Marius Vasileanu a citit o serie de titluri aparute cu acest prilej in cotidianele nationale romanesti, prin care se anunta un fapt incredibil: ortodocsii il recunosc drept sef pe papa. Cei prezenti au fost de acord ca in presa noastra s-a manifestat un mare entuziasm pentru acest Acord. Dar motivele acestei reflectari in presa sint vazute diferit: intelegere eronata a textului, superficialitate sau traducere fara nuante a unor paragrafe pline de subtilitati teologice.

Daniel Barbu si Petre Guran au facut scurte si utile introduceri in istoria relatiilor ortodoxo-catolice si au concluzionat ca documentul este “un pas inaite” pentru apropierea dintre Bisericile Ortodoxe si Biserica Catolica, in sensul ajungerii la “comuniunea de credinta”.
Daniel Barbu a afirmat, uzind de mijloace diplomatice, ca documentul de la Ravenna recunoaste primatul papal. Pe cind, Petre Guran si-a exprimat convingerea ca ortodocsii n-au facut nici o concesie, ci, dimpotriva, au obtinut o concesie din partea catolicilor. Petre Guran considera ca, din moment ce catolicii au aceptat sa puna in discutie primatul papal, lasa sa fie puse sub semnul intrebarii infailibilitatea si jurisdictia universala a papei.

Razvan Codrescu a insistat pe ideea ca documentul nu recunoaste primatul papal, dar ca a fost interpretat abuziv de catre presa. El a spus ca cea mai mare parte a presei nu a avut decenta profesionala de a reveni, dupa primirea precizarilor Patriarhiei Române, pentru a arata ca, in fapt, partile au cazut de acord doar asupra primatului papal din primul mileniu si ca rolul papei in epoca noastra urmeaza sa fie discutat.
Mirel Banica s-a declarat pesimist cu privire la evolutia dialogului ortodoxo-catolic, intrucit sintem formati in doua matrici spirituale diferite, in virtutea carora catolicii vor recepta Acordul ca pe o cedare din partea ortodocsilor, iar ortodocsii ca pe o o posibila capcana.
La rindul sau, Remus Radulescu a atras atentia ca este inadmisibil ca Acordul sa fie o recunoastere a primatului papal – caci acesta este, din punct de vedere ortodox, o erezie.

In ce ma priveste, am apreciat ca ambiguitatea documentului la capitolul primat papal lasa loc oricaror speculatii. Potrivit textului, ce este recunoscut in istorie poate fi valabil si azi, cu conditia sa se discute daca atributiile de ieri ale papei mai sint de actualitate. Am spus ca asta mi se pare o negociere de tip politic, care n-are nimic de-a face cu credinta. Altminteri, inainte de a se discuta primatul papal s-ar fi cuvenit sa se inalture diferentele dogmatice, mai ales ca unele sint considerate erezii de catre ortodocsi. Pina ce Bisericile nu stabilesc ca marturisesc aceeasi credinta, nu are sens sa discuti cine e primul dintre patriarhi. In sfirsit, consider ca Biserica Ortodoxa Româna ar trebui sa elaboreze o “traducere” a Acordului, pe limba fiecarui credincios, in care sa se arate ce anume s-a hotarit la Ravenna. Deoarece, la modul cum ni s-a servit textul pina acum, noi am putea sa credem fie ca Biserica noastra a admis o abdicare de la dogma ortodoxa, fie ca la Ravenna nu s-a decis nimic [Este neverosimil ca reprezentantii Bisericilor semnatare au avut nevoie de o saptamina de discutii pentru a concluziona: este adevarat ca inainte de schisma ortodocsii si catolicii alcatuiau o singura Biserica! Pentru ca asta spune in esenta comunicatul-precizare semnat de PS Petroniu Salajanul].

Razvan Bucuroiu a incheiat intrunirea, aratind ca s-ar fi asteptat sa se discute mai putina teologie si mai multa metodologie de presa si ca asteapta ca, prin interventiile publice ale unor ierarhi si teologi români priceputi, sa fim lamuriti ce anume s-a semnat la Ravenna.
Una peste alta, dezbaterea mi s-a parut necesara. Astfel de manifestari s-ar putea dovedi foarte rodnice, daca ar tine pasul cu evenimentele din lumea crestina.”(Claudiu Târziu)

Articolul domnului Târziu postat de mine îl puteţi găsi şi aici

Starceanu Bogdan-Ioan

Read Full Post »

Raspuns…….

Raspunsul dat de Doamna Doctorand Piciorus Geanina virulentelor atacuri la adresa Bisericii de catre domnul ziarist Rogozeanu. Aici gasiti articolul

Bogdan-Ioan

Read Full Post »