Parohia Targsorul Vechi are un nou site

Sunt bucuros sa va anunt noul site al Parohiei Targsorul Vechi din Judetul Prahova, paroh Matei Bogdan.

Va asteptam sa vizitati, articole, noutati.

Realizarea sitului a fost facuta de Starceanu Bogdan.

What is this?

***

Oare, de ce nu mai avem timp?

Rapid….de pe Amazon.co.uk

***

Avand nevoie de un dictionar grec-englez si negasind pe la noi astfel de „specimene” am incercat pe Amazon.co.uk.

Tot ce am avut nevoie a fost un card pentru plata online si totul a decurs ca la carte. Dupa comanda online, produsul a venit in aproximativ 5 zile prin posta romana. Chiar se merita!

Alternative…..

***

Va invit la o serie de articole pe platforma „Windows Bucharest” dedicate sistemului de operare Linux.

Momentan ma aflu la episodul numarul 2. Articolele se vor a fi lamuritoare in ceea ce priveste elementele de basic legate de sistemul de operare linux.

Primul meu articol il gasiti aici, iar cel de-al doilea aici

Un nou inceput

***

Parintele Dorin ne starneste curiozitatea prin propunerea pe care ne-o face, de a fi martorii unui nou proiect „cum mult mai bun”, dupa cum ne marturiseste: „www.teologiepentruazi.ro”

Ii uram succes si il asiguram de ajutorul si rugaciunile noastre: Bogdan Starceanu

3D Sound

Si daca tot suntem la sectiunea sunet, vă recomand aceste trei demonstratii cu noua tehnologie: sound 3D

 

***

***

 

P.S: De preferat să ascultati la casti. Nu cere un sistem sorround performant, ci doar unul stereo.

 

Dor de ploaia de vara

***

Dacă vă este dor de ploaia de vara?

Vizitati situl RainMood.com

Sa inveti Java

***

De curând am avut nevoie de o carte bună de Java. Căutat in tot felul de locuri dar nimic.

Pâna la urmă am găsit „Atac la Java”. Chiar merita!

Până la urmă am găsit. Se numeşte „Atac la Java„, este scoasă de O’Reilly şi îi are ca autori pe Kathz Sierra & Bert Bates. Se găseşte la editura Teora.

Premiul Nobel nu înseamnă nimic

***

Decernarea premiului Nobel, anul acesta, unei scriitoare născută pe pământ românesc, a reaprins în inimile multora dintre conaţionali complexul nestăvilit de locuitori pe aceste tărâmuri.

Cu mic cu mare, fiecare a început a arăta cât de importanţi sunt românii pe plan mondial de au reuşit prin doamna Herta Muller sa câştige ditamai Nobelul.

Daca acum ceva timp nu reuşisem sa prindem Oscarul printr-un film ce i-a oripilat si pe americani, acum, hop, doamna Muller a devenit erou national.

Din pacate, aplecandu-ne asupra subiectului, am dat de altceva: Nobelul a fost decernat unei doamne , care, in interviurile date si-a aratat sincer scarba fata de locul de unde a plecat.

Atunci, unde este Nobelul niciodata apucat de ai nostri?

Un raspuns il puteti gasi in acest comentariu scris de părintele Dorin:

„În germană și în engleză. Un nume: Herta Müller, cu care am făcut cunoștință prin TV acum două seri?, pe TVR 1, pe la 12 noaptea…într-un interviu despre intrarea securiștilor în casa ei, timorarea ei, ameințarea ei și plecarea ei în Germania. O femeie în vârstă, încă frumoasă, îmbrăcată în negru, care vorbește, acum, cu greutate, româna…a luat premiul Nobel.

Dar nu am citit nicio carte a ei…și, sincer, nici nu îmi vine să citesc vreuna (s-ar putea să fie o pierdere pentru mine). Am mai încercat câțiva premiați cu Nobel pentru literatură de-a lungul timpului…și am plecat cu gust amar. E ca festivalul de la Mamaia sau Cerbul de Aur…unde nu sunt toți sau cei mai buni cu glas din România sau din lume…ci, doar cine e pe listă…

Academia X te propune, organizația profesională cutare…și cine iese, iese, pe diverse motivații, ceea ce nu înseamnă că premiul te face mai mult sau mai puțin scriitor.

Homer, Sfântul Pavel Apostolul, Shakespeare, daVinci nu au luat premiul Nobel niciunul…dar eu îi citesc pe oamenii ăștia, îi văd în opera lor…cum, tot spre regretul meu, nu știu mai nimic de d-l Nobel, care a inventat dinamita, adică moartea explozivă.

Nu știu și poate că nici nu vreau să știu. Sau, dacă oi citi ceva, cândva, undeva…și nu e nimic extraordinar? Am problema asta în ultimul timp: și dacă plec cu mâna goală de la pomul lăudat de toți?

Știu fobia scriitorilor români că sunt prea regionali, prea neștiuți, prea netraduși, preaneiubiți, preanepremiați…dar nu am înțeles-o niciodată. Cred că scriitorul trebuie să scrie, să aibă ce lăsa sub ochii altora…și mai puțin cu premiul! Ce are Nobel dinamitarul cu…literatura? Cât de bună îmi face literatura, dacă ea și înainte și după Nobel sau Effel e tot la fel?

Numai că acum, doamna Herta, va fi plimbată ce va fi plimbată prin ziare și televiziuni, acum, săptămâna asta…apoi o vor lăsa în singurătatea ei…din care s-a născut literatura ei, după cum spunea…și cu care se va alege. În orice caz premiul Nobel ăsta, cu sigranță, costă mai puțin decât un film porno la money-money sau decât un film cu Stallone 5 sau decât un tir cu stupefiante.

Literatura nu va fi mai literatură dacă nu o scrii…și dacă nu are cine s-o citească. Literatura va fi numai pentru cei care o vor citi și pentru cei care au scris-o. Pentru ceilalți e ca steaua care a fost și nu e. Tocmai de aceea Nobelul e egal cu zero, dacă doamna Herta nu lasă vreo 50-80 de cărți în urmă și dacă nu va avea 50-80 milioane de cititori într-un an, ca, spre exemplu, revista Playboy sau desenul animat cu rozătoarea albastră. Și, mai ales, dacă nu va avea cărțile la nivel online.

Pentru că, după cum o știu acum toți…după ce va muri…o vor știi și mai inexistent de mulți.

Asta nu înseamnă că nu mă bucur pentru dumneaei sau că nu mă simt bine, că ea, germano-românca, ne reprezintă, într-un anume fel, și pe noi. Însă nu vreau nici să se înțeleagă faptul, că mă bucur să mă îmbăt cu apă chioară sau că nu înțeleg viitorul cărții, al valorilor culturale sau soarta lor în postmodernitate.

Cartea în postmodernitate, după cum ați văzut-o la supermarket, poate sta lângă borcanul cu gem sau lângă chiloții tanga…și o iei de acolo, o arunci într-un coș, la casă o scanează într-o indiferență totală de valoarea ei și o duci acasă, o ții pe raft, o răsfoiești în vreo trei zile și apoi ți-o aruncă fiica ta, cititoarea, la coș, după ce nu mai ești…și acesta e circuitul cărții în istorie.

Trebuie inventat însă un circuit mult mai delicat, unde aceste cărți să rămână pentru totdeauna…și tehnologia actuală și a viitorului cred că deja a rezolvat sau va rezolva asta. Vom avea toată biblioteca lumii, cu miliarde de volume într-un pătrățel de un centimetru și cu greutatea de 50 gr….și asta e…mintea lumii! O iei în buzunar și pleci, o vor avea toți…însă fiecare va citi ce va dori și pe cine va dori…și cam asta e lumea! Până când vom renunța și la pătrățel, mutându-ne la o viață în slava lui Dumnzeu, unde cărțile vom fi noi înșine…și nu aceste proteze de hârtie sau de material inteligent.”

Articol scris de Parintele Dorin Picioruş

Neputinta de a intelege diversitatea in dialog

***

Diversitatea este inteleasa astazi ca un fel de ciorba in care se pot pune cat mai multe ingrediente pentru ca la sfarsit toata lumea sa fie satisfacuta.
Exista impamantenita printre noi frica de a spune lucruri ce nu se incadreaza in logica cotidiana sau nu sunt in ton cu moda societatii.
In momentul in care incerci sa abordezi altfel de subiecte esti imediat apostrofat, sau evitat subtil.
Nu ma refer la teme injurioase sau de joasa speta, ci la probleme reale, cu impact serios asupra modului de a gandi si a infaptui.
In acest context grupuri de persoane discuta fara puterea de a gasi solutii problemelor, ci doar de a le constata si atat.
Daca vii si propui altceva sau o iei contra curentului de opinie imediat esti etichetat ca taliban sau partizan cu necuratul.
Ori, solutia nu vine decat atunci cand problemele sunt spuse in fata, transant si clar, fara echivocuri, neimplicand neaparat grobianisme.
Diversitatea implica nu sincronizarea ideilor, ci abordarea problematicii din unghiuri diverse.

Bogdan