Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 16 noiembrie 2008

 'Teologie si Stiinta' - starceanubog

***

Vă prezint un nou blog: „Teologie şi ştiinţă”.

Temele principale ale noului blog vor avea în centru dialogul dintre Ştiinţă şi Teologie în secolul XXI.
Temele nu se vor a fi unele strict ştiinţifice sau strict teologice, ci prezentate într-un limbaj cât mai familiar, pe înţelesul tuturor.

***

Bogan Ioan Stârceanu

Reclame

Read Full Post »

biserica

„Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi Proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis. Vino şi vezi” (Ioan I, 45- 46).

***

Realitatea post-decembristă în care trăim ne relevă o societate românească din ce în ce mai divizată în care coeziunea a devenit un cuvânt necunoscut, o nebuloasă.

De dragul consumismului, al îmbogăţirii rapide, al fericirii câştigate la „loto” tânărul de astăzi a devenit un personaj rupt de realitatea relaţionării.

Decimat de egocentrism acesta a lăsat realitatea spiritualităţii sale pe ultimul loc în viaţa sa, în gândirea sa. De aceea rolul Bisericii în societatea de astăzi pe toate palierele este mai necesar ca niciodată.

Ştim că „misiunea creştină constă în trimiterea Bisericii în lume în vederea propovăduirii Evangheliei şi totodată în vederea vestirii Evangheliei şi a lucrării mântuitoare a lui Iisus Hristos […] Astfel, a evangheliza înseamnă astăzi nu doar a aduce vestea cea bună celor care n-au auzit de Hristos, ci şi a aduce vestea cea bună, într-o manieră nouă celor care şi-au pierdut rădăcinile creştine”(cf. Vasile Timiş, Religia în şcoală, p.15) .

După 50 de ani de ateism, revoluţia din 1989 a redat acestui popor şansa regăsirii rădăcinilor creştine, iar învăţământul a reprezentat şi reprezintă unul din puţinele locuri, alături de locaşul bisericii, unde noua generaţie îşi poate regăsi rădăcinile.

Astfel, introducerea orei de religie a însemnat şi înseamnă o reintrare în normalitate a unui popor mutilat şi schilodit duhovniceşte.

În acest context, în raport cu celelalte materii, „în cadrul orelor de religie credinţa nu se predă şi nu se învaţă din perspectiva îmbogăţirii elevilor în ceea ce priveşte cultura generală, ci spre a deschide sufletul lor spre cunoaşterea lui Dumnezeu şi spre o viaţă în care ei să observe şi să urmeze principiile şi valorile creştine” (ibidem).

Însă valorile creştine nu se pot implementa independent, direct, ci printr-o împreună lucrare şi împreună înţelegere a realităţii duhovniceşti venite din partea profesorului de religie şi având deschidere din partea elevului.

Totuşi de cele mai multe ori această realitate nu poate fi constatată numai prin colaborarea celor doi, elev şi profesor, ci este necesar un al treilea şi anume preotul.

Preotul este cel care întregeşte misiunea profesorului, dar şi invers. Nu putem vorbi de exclusivitate, ci de împreună lucrare.

În acest sens se impune o mai bună colaborare profesor de religie – preot paroh concretizată nu atât în evenimente festive, cât mai ales într-un proces de conştientizare a tinerilor şi a familiilor din care fac parte asupra importanţei credinţei în viaţa lor.

Din păcate, în foarte multe cazuri, colaborarea dintre preot şi şcoală se limitează la evenimentele legate de începutul sau sfârşitul anului şcolar şi marile sărbători (Crăciun, Paști, sărbătoarea Hramului bisericii parohiale).

O astfel de colaborare nu are sorţi de izbândă şi asta deoarece tânărul bombardat cu informaţii din cele mai diverse, nu realizează importanţa Bisericii în viaţa lui, ci o percepe ca pe ceva greu, de neînţeles.

Domnul Bogdan Mateciuc aduce câteva explicaţii acestui comportament al tinerilor, al elevilor:

Cele sfinte li se par tinerilor complicate si inutile. Teologia Bisericii Ortodoxe este una adâncă, însă trebuie să avem si capacitatea să o prezentăm pe înţelesul tuturor – al celor nedeprinşi cu vorbirea înaltă sau cu cuvinte teologice. Sf. Ap. Pavel spune că credinţa vine în urma auzirii. Dar cum să crezi, dacă nu înţelegi ce auzi? Evanghelia şi viaţa în Hristos trebuie prezentate tinerilor pornind de la lucruri simple, fundamentale si, pe măsură ce le înţeleg, şi le însuşesc pe acestea, trebuie trecut la lucruri mai profunde. Vorba aceluiaşi Apostol, de la hrană moale la hrană tare.
În Biserică, când întrebăm de ce un lucru este în cutare fel, cel mai frecvent răspuns primit este “Aşa se face”. Ei bine, tinerii nu acceptă explicaţii de genul “aşa se face”. Acesta nu este un argument. Ei vor să stie de ce Sfânta Liturghie este asa si nu altfel, de ce ne închinăm la icoane, de ce cântările noastre sunt asa si nu altfel. Vor să stie rostul tuturor lucrurilor din biserică. Au apărut în ultimii ani o serie de autori tineri care încearcă să prezinte credinta pe întelesul tinerilor. Cărtile lor se găsesc de vânzare exclusiv în biserici si mănăstiri, de aceea nu atrag prea multi tineri, care cred că au din nou de-a face cu o scriere înaltă si, spun ei, ruptă de realitate.”

La aceste provocări colaborarea sinceră, şi nu de faţadă, dintre preot şi profesorul de religie este una absolut necesară.
Pentru asta este necesar ca elevul să sesizeze în sufletul lui şi nu numai în mintea lui familiaritate, căldură la nişte oameni care „nu-i încolonează spre…”, ci care le răspund la întrebări cu adevărat esenţiale pentru ei.

Ora de religie nu poate fi ca celelalte ore, nu poate fi nici o oră de „dirigenţie” cum i-am auzit pe unii spunând, ci o oră în care preotul şi profesorul colaborează nu pentru informare, ci pentru formare duhovnicească.

Când ne gândim la colaborare între profesorul de religie şi preot nu am în vedere exclusivităţi profesionale, ci relaţii care au concreteţe în formarea unor personalităţi, a unor oameni.

Inexistenţa unei astfel de relaţii strânse între Biserică (prin preot) şi şcoală, (prin profesorul de religie), ora de religie riscă să devină doar un loc unde îndemnul lui Filip către Natanael „Vino şi vezi”(Ioan I, 46) nu se poate împlini, nu se poate realiza.

Bogdan Ioan Stârceanu

Read Full Post »

flori

***

După experienţa colaborării  cu platforma „Teologie pentru azi”, pentru o perioadă de aproximativ două luni de zile, vă anunţ că blogul „Spiritualitate ortodoxă, cultură şi ştiinţă” îşi reia funcţionalitatea.

Mulţumim creatorilor platformei „Teologiei pentru azi” pentru experienţa împărtăşită , dar şi tuturor colaboratorilor şi cititorilor blogului „Spiritualitate ortodoxă, Cultură şi Ştiinţă” pentru suportul şi răbdarea acordată.

O parte din articolele postate pe platforma „Teologie pentru azi” vor fi republicate pe blogul „Spiritualitate ortodoxă, Cultură şi Ştiinţă”.

***

Bogdan -Ioan Stârceanu

Read Full Post »