Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 9 august 2008

” Claude-Henri Rocquet: Aş putea ghici ce cărţi n-aţi lua cu dumneavoastră pe insula pustie, dar, de fapt, care sunt acelea pe care le-aţi lua?

Mircea Eliade: Câteva romane de Balzac, câteva romane de Dostoievski…Faust II şi autobiografia lui Goethe…Biografia lui Milarepa şi poemele sale; ele sunt mai mult decât poezie, sunt magie, fascinaţie…Shakespeare, cu siguranţă…Novalis şi câţiva  romantici germani. Şi Dante, mai ales…Vă spun ceea ce îmi trece prin minte, la repezeală: evident, ar fi şi alţii.

Cl. H. R: Nu citaţi Biblia. O citiţi numai ca istoric al religiilor?

Mircea Eliade: Îmi place nespus Ecleziastul. Şi, ca oricine, am psalmii mei preferaţi. Îmi plae Noul Testament în întregime. Contemporanii noştri preferă de obicei Evanghelia sfântului Ioan, dar mie îmi plac cele patru evanghelii, şi câteva dintre Epistolele sfântului Pavel. Apocalipsa mă intersează ca document, dar nu este una din cărţile mele favorite.[…]

Desigur, există mai multe lecturi ale Bibliei. Este cea a creştinului, a credinciosului, sau mai degrabă a aceluia care îşi aminteşte că trebuie să fie credincios şi creştin: zi de zi este uitat acest lucru. Este apoi lectura pe care o face istoricul.[…]

Cl. H. R: „Renunţarea la fructul actului ” este o regulă pe care v-aţi însuşit-o?

M.E: Cred că da, pentru că am fost format în acest sens, m-am obişnuit cu acest comportament pe care îl găsesc foarte uman şi foarte rodnic. Cred că trebuie să făptuim, să ne îndeplinim vocaţia şi să o urmăm fără să ne gândim la recompensă.

Cl. H. R.: Recitindu-vă Jurnalul, am fost mişcat de o pagină în care spuneaţi cum o pisică vă trezea mieunând într-un fel foarte supărător; calea-ziceaţi- constă în….

M.E: În a iubi. Da, aşa este. E ceea ce spunea Cristos. E poate regula fundamentală a tuturor ascezelor din lume, dar mai presus de toate e calea pe care o arată Cristos. Numai prin această comportare putem, cu adevărat, suporta răul – în sfârşit, biata pisică, nu era răul!… Vreau să spun doar atât: să răspundem cu dragoste la ceva ce ne exasperează şi ne terorizează. Şi aceasta se poate verifica…[…]

Cl. H. R.: Când văd oameni mult mai desăvârşitţi decât mine, mai se întâmplă atunci să cad pe gânduri; îmi spun:”Reuşesc ei oare prin har sau prin trudă să-şi depăşească reacţiile de ură, aversiunile, resentimentele?”

M.E: E greu de dat un răspuns. Ştiu că această stare se poate dobândi prin muncă, să spunem, de natură spirituală; printr-o metodă în sensul ascetic al cuvântului: dar de bună seamă harul joacă un rol foarte important.

Cl. H. R.: Dumneavoastră eraţi dotat pentru astfel de sentimente sau a trebuit să luptaţi ca să ajungeţi la seninătate în faţa agresiunilor?

M.E: Cred că am luptat mult! În sfârşit, pentru mine era mult! Pentru alţii, pentru un sfânt, aceasta poate n-ar fi însemnat nimic…Dar ceea ce se important e faptul că acestă muncă dă rezultate. Te îmbogăţeşte iar consecinţelese văd: te schimbi.”

(C.f. Mircea Eliade, Convorbiri cu Claude-Henri Rocquet- Încercarea Labirintului, ed. Humanitas, 2007, pag. 163-165)

Bogdan-Ioan

Reclame

Read Full Post »