Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 29 aprilie 2008

Domnul Florian Bichir ne vorbeşte, în ediţia de astăzi a cotidianului „Evenimentul zilei” despre „Shopping contra Înviere„:

A vizita locuri cât mai exotice, cât mai îndepărtate – ca să nu spun vorba aia ţărănească – unde şi-a înţărcat dracul iapa – a devenit o nouă modă. Setea de cunoaştere după 50 de ani de comunism e firească. Nu am visat ani întregi cu ochii deschişi cum în democraţie ne vom plimba pe malurile Senei, cum vom căsca gura la eterna Romă, cum ne va amorţi gâtul privind spre Capela Sixtină? Sau ne vom bronza în ritm de sirtaki în albastrul intens al Egeei? Pe cât de avid sunt să cunosc locuri cât mai minunate, pe atât de retrograd sunt când vine vorba de a petrece Sărbătorile creştine altundeva decât acasă. Ce să caut de Paşte – în cea mai frumoasă zi a anului – prin supermarketuri, în căutare de reduceri? Să zac prin hoteluri de mâna a patra şi să mănânc prin benzinării, pe marginea autostrăzilor? Pot face asta tot anul.

Uite aşa, spre nefericirea mea, am ajuns să-i dau dreptate unui securist bătrân de la paşapoarte, care te refuza frumos cu texte patriotarde: „Unde să pleci, copilule? Ai văzut Moldoviţa, Suceviţa, Putna? Nu-ţi cunoşti ţara şi vrei în străinătate? Asta nu se poate“.

Anul acesta a îngăduit Dumnezeu şi am ajuns la Mănăstirea Sfinţilor Martiri Brâncoveni de la Sâmbăta de Sus. Frumuseţea e greu de descris. Ascuns sub streaşina Munţilor Făgăraş, sfântul lăcaş e un colţ de rai. Albă şi mirosind a duh curat, biserica domină peisajul, pare o poartă spre veşnicie. Iar când a început să cânte lumea troparul Învierii, am crezut că sunt într-o catedrală, că toată pădurea se bucură. Aici îşi duce nevoinţele unul dintre cei mai iscusiţi duhovnici – părintele Teofil Orbul -, iar mănăstirea e condusă de un stareţ abil şi gospodar, părintele Ilarion Urs. Mănăstirea ridicată în stil brâncovenesc are o bibliotecă de peste 60.000 de volume, cele mai multe fiind donate de către ctitor, mitropolitul Antonie Plămădeală. Ca-n creştinismul primelor veacuri, după slujba de Înviere, sub privirea iscoditor-grijulie a stareţului, toţi participanţii au servit masa tradiţională în trapeza mănăstirii. Laolaltă, ca într-o adevărată comunitate. Adăugaţi la asta susurul izvoarelor, aerul tare, rarefiat al credinţei şi liniştea ardelenilor pentru a avea un peisaj mirific. Ce alte locuri pot întrece această privelişte de vis, această catapeteasmă cerească? Ce frumuseţe a lumii văzute, pe care o uităm în goană după deşertăciuni…

Nu ştiu cum s-au întors cei care au preferat să-şi petreacă puţinele zile de Paşte în străinătate. Dacă au avut noroc sau nu la shopping, dar eu am simţit o beţie duhovnicească deosebită. O bucurie lăuntrică de nedescris, cum pacea-mi curgea încet în suflet. Cu bateriile reîncărcate îmi va rândui poate Creatorul să ajung şi pe alte meridiane ale planetei. Vorba unui hâtru: de cumpărături la reducere mai avem timp. Azi-mâine vine Crăciunul, nu?” (de Florian Bichir)

preluat de Starceanu Bogdan-Ioan

Read Full Post »