Privesc in afara si nu vad nimic
Privesc ‘nauntru si vad nimic
Orbirea patrunde prin aer, prin nari si in celule
Reteaza si bruma de viata din mine.
Sunt rece, ca mortul din casa ce pleaca
Cand moartea striga spre mine cu pace
Hei, vino, in pace
Si spune-mi ce vezi prin tine?
Întrebarea ei sec cuprinde
O dulce amintire
Din nimicul din [...]
Read Full Post »
A fi ortodox înseamnă în primul rând să trăieşti asemenea unei poezii, o clipă şi atât;
A fi ortodox înseamă în al doilea rând să te jertfeşti o veşnicie şi mai mult;
A fi ortodox cuprinde în al treilea rând să înţelegi paradoxal, între cer şi pământ;
A fi ortodox înseamnă să ştii când să dăruieşti o inimă… [...]
Read Full Post »
Aici puteti asculta online Colinde interpretate de corul Madrigal
Starceanu Bogdan -Ioan
Read Full Post »
Strigăt!
Strig, mamă, strig
Din pântece strig
Te văd şi te iubesc
Mămica mea,
Strig şi plâng
Pentru tine
Pentru dorinţa ta
Pentru fapta ta
Maicuţa mea,
De ce mă ucizi
Vreau să văd
Să văd lumina
Să miros fânul pajistilor
Cetina de brad,
Susurul apelor
De ce măicuţă?
De ce?
Bogdan-Ioan
Read Full Post »
În cele ce urmează voi prezenta câteva fragmente din poemele lui Daniel Turcea, după convertire:
(1945-1979)
IERTARE
Acestei Lumini
acestei iertări
plecaţi genunchii inimii
numai Lumina poate ierta
îndumnezeind
numai omul se poate ridica
din mâl şi din moarte
din cumplita sa vină
pentru că el
poate plânge
-Căinţa-
adevărata sa naştere
poate începe în rănile sale
el se poate întoarce din moarte
cu faţa sufletului [...]
Read Full Post »
Plans si lumina
Ma uit in mine si-mi vad pamantul,
Pamant de toamna, gata pentru iarna
Iar iarna se apropie, cu pasi repezi sa ma cuprinda
Cu brate reci, de gheata facute
Iar eu privesc in mine si plang
Imi plang pamantul de toamna
Gata de iarna.
Din plans rasare lumina
Nu-i lumina mea, ci a Lui
Lumina ma impresoara
Transforma gheata iernii in [...]
Read Full Post »
Taină(sonet)
În ceasaurile lungi de rugăciune,
Când arde viaţa mea ca o făclie,
Când mă topesc ăn flacăra cea vie,
Ca să plinesc a dragostei minune.
Stă sufletul tăcut şi nu mai ştie
De ce cuvintele îi par nebune;
Şi -n loc de stihuri nu mai poate spune,
Decât numele tău prea scump, Marie!
Îl murmură mereu cu gust de miere,
În cântec lin de [...]
Read Full Post »