Nimicul

Privesc in afara si nu vad nimic

Privesc ‘nauntru si vad nimic

Orbirea patrunde prin aer, prin nari si in celule

Reteaza si bruma de viata din mine.

Sunt rece, ca mortul din casa ce pleaca

Cand moartea striga spre mine cu pace

Hei, vino, in pace

Si spune-mi ce vezi prin tine?

Întrebarea ei sec cuprinde

O dulce amintire

Din nimicul din mine

Doar o amintire de mine.

Bogdan Ioan