Cuvintele de lângă noi

Vorbim vrute şi nevrute. Epatăm cu ştiinţa sau cu neştiinţa noastră. Încercăm să fim văzuţi, pipăiţi şi stimaţi. Suntem buni sau răi, ne implicăm sau nu, însă cu toate acestea suntem singuri (cunoaşteţi cuvintele extraordinare ale părintelui Dumitru Stăniloae referitoare la raporturile dintre noi şi efectele lor).

Ei bine, în acest fel existând, atât de aproape unii de alţii, dar, de cele mai multe ori, departe, la ani lumină, ne manifestăm ca oameni cu chipuri sau măşti.

Toate acestea au drept cauză un element esenţial: neputinţa de a comunica cu adevărat celorlalţi “lucruri esenţiale”, lucruri care ne definesc fiinţa, care ne fac plini de celălalt.

La a fi cu totul alţii, la a ne comporta cu adevărat “ortodox” (adică firesc, după cuvintele Părintelui Rafail Noica) ne îndeamnă şi Părintele Dorin Picioruş în podcastul său “Invitaţie la dialog, despre comunicare şi frăţietate“.

Stârceanu Bogdan